Sport.ro blog

Pe placul lui Gigi: echipa care n-a platit 7 ani pentru transferuri

Gabriel Pasca — Tue, 02 Feb 2010 13:44:15 +0000

Numele de Troy Archibald-Henville probabil nu va spune nimic, evident, nici mie pana pe 1 februarie 2010, adica ieri , dar este jucatorul care este pe prima pagina in Anglia. Nu a fost selectionat la nationala, nu a jucat nici macar un minut in Premier League, la cupele europene nici macar nu se gandeste, dar totusi a intrat deja in istorie.

Produs al academiei de juniori de la Tottenham, pentru care a reusit performanta notabila de a prinde de doua ori banca de rezerve, s-a transferat la Exeter City in ultimele momente ale minimercato-ului de iarna. Nici macar asta nu e in sine o noutate, lui Troy nu-i este strain orasul. A mai fost imprumutat de doua ori aici. Singura diferenta este ca de data aceasta e vorba de un transfer definitiv.

Si ce e asa special? Ei bine, atentie, mare atentie domnule Becali, e pentru prima data in ultimii 7 ani cand Exeter City da bani pentru un transfer. Ultima data cand Exeter a mai platit pentru un jucator a fost in ianuarie 2003, cand Sean Devine a fost cumparat de la Wycombe pentru 70.000 de lire sterline.

Cu bani putini, Exeter s-a descurcat excelent in acesti 7 ani. Dupa ce au facut “greseala” de a plati pentru Devine, Exeter a retrogradat din a 4-a liga engleza in cea de a 5-a. Retrogradarea a insemnat si o schimbare de proprietar (domnule Becali, va rog sa va opriti din citit, de aici incolo devine un pic cam neplacut). Clubul a fost preluat de asociatia suporterilor. Pentru a scapa clubul de datorii, imense pentru un club de liga a 5-a, de cateva milioane de lire, sute de fani au donat cel putin 500 de lire fiecare. Ani de zile, suporterii au muncit voluntar pentru club.

Dupa 4 ani, clubul, revigorat de suporteri, a reusit doua promovari consecutive: a revenit in League Two in 2008, iar anul trecut a urcat in League One, unde acum se lupta pentru evitarea retrogradarii. Desi a jucat atatia ani in liga a 5-a, Exeter a avut in acesti 7 ani o medie de suporteri pe meci de minim 3.389 oameni, mai mare decat au avut la noi in tur campioana Urziceni sau Dinamo.

Troy Archibald-Henville si Exeter, doua necunoscute intr-o ecuatie a succesului. Se poate intampla asa ceva si in Romania?

P.S. Ca un amanunt picant, cum ar zice slujitorii limbii de lemn, stadionul lor se numeste St. James Park, la fel ca al lui Newcastle. Stadionul de liga a 5-a are 8.830 de locuri, dintre care 3.806 pe scaune.

“Femeile au fost niste carpe pentru Mutu. Inainte de a spune ca e un trisor, el era un nimeni. Un gainar”

Catalin Andrei — Fri, 29 Jan 2010 17:45:14 +0000

“Inainte de a spune despre Mutu ca e un trisor, el este incorigibil, nu gandeste, nu s-a maturizat. La el e smecheria, sa faca pe nebunul, e incapatanat, face mereu ce crede nu ce spun cei din jur. ste nedisciplinat, e sortit sa o apuce pe calea asta. El, in primul rand, incearca sa iasa el. Cum fac copiii cand sunt mici, eu sunt mai grozav ca celalalt. Mutu a trait decat in belsug. Cand ii s-a spus ca e talentat a inceput sa-l injure pe Dobrin. Antrenorii nu au reusit sa-l puna la punct. Femeile au fost niste carpe pentru Mutu. El nu e in stare sa se uite in oglinda si sa spuna ‘tu esti un nimeni. Nu ai facut nimic in viata’. El nu a castigat nimic, nu a luat Europeanul, Mondialul… Mutu e un copil rasfatat care a crescut intr-un mediu nesanatos, campionatul Romaniei, intr-o tara nesanatoasa plina de borfasi si tacalosi si cand a ajuns acolo i s-a spus ca el e cel mai tare. Dar el era un nimeni. Era un nimeni pana sa fie un trisor. El e un gainar!”, a spus Radu Banciu la Sport.ro

“Femeile au fost niste carpe pentru Mutu. Inainte de a spune ca e un trisor, el era un nimeni. Un gainar” pe www.sport.ro

Datoriile lui Mutu

Gabriel Pasca — Fri, 29 Jan 2010 09:15:21 +0000

Deja s-au scris mii de randuri despre ce a facut Mutu. Scuze ca n-am venit si eu mai devreme, dar imi cautam torta prin beci. Am gasit-o, am aprins-o si am plecat sa caut multimea furioasa, sa ma alatur lor si sa mergem apoi sa pedepsim vinovatul. N-aveam furca, dar m-am gandit ca gasesc un cetatean responsabil care sa fi venit cu doua si-mi poate imprumuta temporar una dintre ele. Pe drum, surprinzator, nu stiu cum se face ca m-am ratacit la niste bere. Cred ca ma incalzisem prea rau de la furia patriotica.

Fotbalistul Mutu are o datorie fata de propriul talent, de care si-a batut joc cu cele doua scandaluri de dopaj si cu atitudinea sa. Omul Mutu are o datorie fata de modul in care a stiut, sau mai bine zis n-a stiut, sa gestioneze succesul. Desi aici ne putem gandi ca multi dintre noi, daca la varsta adolescentei s-ar trezi brusc in lumina reflectoarelor, calare pe o gramada de bani si cu legiuni intregi de femei la picioare, nu ne-am descurca (mult) mai bine. Omul si fotbalistul Mutu au o datorie, de data asta nu morala, ci financiara, de aproximativ 17 milioane de euro fata de Chelsea. Rejudecarea procesului nu cred ca ii va aduce izbavirea, pentru ca probabil si acest ultim scandal va cantari mult.

Dar Mutu n-are nicio datorie fata de tara. Sportul in Romania in principal si performanta in sport in particular se fac in ciuda sistemului, nu datorita sistemului. Mutu n-are vreo datorie nici macar fata de suporterii echipei nationale. Cand iti spargi capul jucand pentru nationala si un stadion intreg te ia la injuraturi, nu mai ai nicio datorie fata de ei, ba din contra. Mutu nu e platit de tara, nu are un contract cu tara. Fiorentina poate sa-i ceara socoteala, ca il plateste, si scandalul afecteaza imaginea clubului si valoarea de piata a jucatorului. Ramane de vazut daca Pantaleo Corvino va aplica metodele lui Peter Kenyon.

Cei care inca mai insista ca Mutu a facut de ras Romania sa se intrebe intai ce au facut ca tara sa se mandreasca cu ei.

Mutu cel Mare

Catalin Andrei — Fri, 29 Jan 2010 08:45:45 +0000

Mutu e bun.

Pentru ca stie sa ne faca sa ne fie dor de el chiar si cand nu mai vrem sa mai auzim de el.

Pentru ca ne irita, ne intriga, ne face sa dovedim ca suntem mai buni ca el, desi el nu scoate decat ce e mai rau din noi.

Pentru ca, asa cum am zis mai sus, scoate ce e mai rau din noi.

Pentru ca e arogant si unii il iubesc pentru asta.

Pentru ca, asa cum imi spunea un om care l-a cunoscut in copilarie: “Atunci cand il dai afara pe usa, iti intra pe geam”

Pentru ca a avut mereu femei frumoase langa el, in acte sau pe langa acte.

Pentru ca a consumat cocaina si apoi i-a lasat pe altii cu ochii in praf cand a dat goluri.

Pentru ca poate sa bata oameni in baruri. Aici sau in Italia.

Pentru ca apare in pictoriale la fel de impunator ca Beckham.

Pentru ca poate sa dea 6 goluri in 7 meciuri.

Pentru ca pe vremea lui Piturca nationala era dependenta de el.

Pentru ca a aratat ca si el poate sa fie dependent de ceva.

Pentru ca poate sa faca aceeasi prostie de doua ori.

Pentru ca poate sa plateasca de doua ori pentru ea.

Pentru ca noi vorbim despre el si el rade de noi.

Pentru ca atunci noi radem de el, tot ii simtim lipsa intr-un fel.

Pentru ca daca ar fi mic, nu ne-ar mai interesa ce face.

Si pentru cei care au citit pana aici strangandu-si toate injuraturile invatate pe culoarele scolilor, strazilor, spinarilor de bloc si a terenurilor de fotbal din cartiere, spun atat:

Mutu e bun.

Nu am spus ca Mutu e mare.

Pentru ca nu a castigat nimic in viata lui.

Pentru ca nu a fost in stare sa inceapa ceva bine si sa-l termine perfect.

Pentru ca desi a fost mai eficient la nationala ca Hagi, asa cum spune Gica Popescu, nu va reusi sa-l egaleze pe Hagi nici cat o gheata.

Pentru ca anturajul sau nu il strica, dar ii defineste imaginea.

Pentru ca nu va putea sa se retraga de la nationala Romaniei nici macar cu un rosu, ca Hagi cu Italia sau Zidane, ciudat, tot cu Italia.

Pentru ca el s-a eliminat singur, decizie cu decizie, aroganta cu aroganta si pentru asta niciun arbitru din lume nu poate fi injurat, judecat de comisii pentru rea intentie sau rasism.

Mutu e bun, dar nu va fi niciodata mare.

Sportul in Bucuresti si cum ramele ne-au batut la viteza

Catalin Andrei — Wed, 27 Jan 2010 09:00:16 +0000

Noi, cei cativa Bucuresteni aglomerati in ambalajul de cladiri comuniste, interbelice si sticloase, am reusit sa stabilim cel mai important lucru din lumea asta: suntem primii oamenii invinsi de rame in materie de sportul practicat.

Pentru ca da, avem impresia ca avem mai multe probleme ca intreaga generatie EMO, ca timpul e mai limitat decat in “Gone in 60 seconds”, ca la TV totul e naspa dar tot insistam sa aparem si noi acolo si, foarte important, ca ne-am saturat de atata fotbal, iar netul bubuie de mesaje cu “la cat joaca Steaua?”

Toate astea stranse au facut ca sacii de cartofi sa fie mai activi ca noi, iar singurul sport frecventat si cu adevarat necesar sa fie sculatul din pat, eventual dimineata, sau mersul prin cluburi, eventual pana dimineata.

Ei bine, in tot acest ocean gri al Bucurestiului cu obrajii ciupiti de prea multe bunici si alintat de prea multe matusi, am gasit un om care a inteles ca “a-ti misca fundul” este necesar si, SOCANT, INCREDIBIL, FANTASTIC, poate fi si distractiv.

Va prezint doua clipuri gasite recent pe net: Ski prin Bucuresti!

Cele trei s(c)urse

Catalin Andrei — Tue, 26 Jan 2010 17:50:27 +0000

Daca Steaua ar fi o prezentatoare tv, ar sparge televizoarele cu cariile ei. Dar ar avea ochii frumosi in doua culori si o stea in frunte.

Nu a trebuit sa urmaresc decat 15 minute de discutii cu 3 surse care definesc azi Steaua: Patronul – zeul, presedintele – ctitorul de hartii contractuale si dosare, antrenorul – omul care nu intelege ce legatura au zeii si ctitorii cu povestea asta.

Fratii Karamyan, aceste nume ca o Karma – forma de Zen – spirit de Mecca – de care Steaua se leaga cu dintii cariati… au reprezentat stirea serii pe toate canalele de comunicare. Eu mai asteptam si un mesaj pe Twitter, dar n-a venit.

Deveniti ca prin minune liberi de sub jugul Timisoarei, cei doi au fost aruncati instant in curtea Stelei. Curte vecina acum, mai ales ca cele doua echipe se antreneaza impreuna pe pietrele de relaxare din talciocurile turcesti.

Iar Steaua, aceasta prezentatoare tv cu carii, a racnit din toate gingiile, cele 3 enumerate mai sus, lovindu-se cu nervii iritati unii intr-altii.

In ce sens: Argaseala spune ca Stoichita a discutat cu jucatorii, Stoichita isi face cruce prin telefon, spune ca nu a auzit ca cei doi au devenit liberi, astfel nu si-a permis sa se si uite la ei, da’ sa le si vorbeasca, iar Gigi Becali repeata doar 10… 10… 10… 10… adica numarul donat lui Tanase asa cum statul a dat 50.000 euro victimelor din Haiti. Si 10… mii euro pe luna salariu.

In concluzie, nici Steaua nu stie daca are sanse sa-i ia, mai ales ca fiecare declara ceva uitandu-se la ce a spus celalalt la tv. Si toti se aprind de parca cei doi frati ar fi flancul stang al lui Dumnezeu…

Daca Steaua ar fi o prezentatoare tv, ar sparge televizoarele cu cariile ei. Dar ar avea ochii frumosi in doua culori si o stea in frunte. Dar daca Steaua ar fi un club serios de fotbal, ar transfera jucatori si noi ne-am prinde de asta cand i-am vedea in teren. Dar de ce sa stricam ce e atat de frumos.

Arogante

Catalin Andrei — Mon, 25 Jan 2010 18:11:47 +0000

Scriu astazi despre cateva lectii de aroganta:

- Intre Mourinho si Sir Alex sunt cam 22 de ani diferenta ca varsta. Se fac 24 de ani de cand Sir Alex antreneaza numai la Manchester United si 10 de cand Mourinho a lasat dictionarul de traducator si a luat tabla, foitele si trofeele. Cei doi s-au batut si deseori, Mourinho, tupeistul cu fata lui de Hollywood si salariul cat profitul anual al unei televiziuni, a invins. Asta e o aroganta a generatiilor.

- Eu am crescut cu o echipa in fata, Milanul cu Baresi, Weah, Savicevic, Baggio, Albertini, Panucci, Maldini si tot asa. Duminica seara, AC Milan cu Leonardo pe banca nu ar fi fost in stare s-o invinga pe Inter nici daca, si il citez pe Mourinho “Inter ar fi jucat in 7 oameni”. Insa, Mourinho, cu toata victoria lui in fata lui Milan, si cele 4 titluri consecutive luate in Italia (cu tribunalul in ajutor sau nu), nu poate face din Inter o campioana a Europei. Iar echipa pare sleita si in acest sezon european. Asta e o aroganta a fotbalului.

- Astazi, Mircea Sandu a fost reales la FRF. As fi putut sa iau o stire de acum 16 ani dintr-o arhiva si s-o republic. Era mult mai simplu. Singura surpriza, sa-i zicem asa, a fost doar numarul de voturi scos de Iacov, un pseudo-rival fara sanse de a castiga in mod normal nici alegerile pe scara blocului pentru pozitia de administrator.

Insa, planul castigator prezentat de Mircea Sandu pentru urmatorii 4 ani este cu adevarat convingator si de asta as vrea sa-l punctez aici:

Cam atat.

Asta e o alta aroganta la adresa fotbalului si mai ales intr-o zi in care nimeni din Romania nu a vorbit nici macar un pic de ceea ce s-a intamplat duminica pe San Siro. Iar astfel de arogante nu ni le permitem nici fata de noi insine.

Ziua in care Dayro s-a lasat de fotbal

Catalin Andrei — Sat, 23 Jan 2010 21:50:09 +0000

Cand Dayro Moreno a sosit acum cateva zile din Columbia la Bucuresti, a venit sa anunte ca se lasa de fotbal. Nu e niciun anunt soc, ci o decizie pe care un tanar jucator de fotbal, neajuns la titulatura de fotbalist, trebuie sa o ia de aceasta data ca tata.

Primele declaratii de la aeroport deja anuntau discutiile de ore si ore din biroul lui Argaseala. “Vreau sa vorbesc cu Gigi, sa plec in Columbia”, a spus Dayro, cu gandul la familie si la cum sa plece mai repede din Romania. Langa el, mult mai calculat, ca matematicianul care l-a ajuntat pe Einstein sa devina celebru (o paralela deplasata), impresarul lui Dayro anunta ca transferul la Timisoara e posibil. Da, era foarte posibil, doar daca Iancu muta echipa in Columbia.

Dayro nu a venit cu o oferta din Columbia, ci doar cu o dorinta. Timisoara a venit direct cu banii, iar Becali trebuie sa decida acum daca Dayro va fi sau nu suspendat pentru ca a plecat din tara.

Chiar daca el va mai juca sau nu fotbal, ziua in care el a plecat in Columbia ca sa fie aproape de familie e ziua in care s-a lasat serios de acest sport.

Multi ar spune ca e un talent pierdut. Eu stiu ca talentul te indeparteaza de casa. El se inchide in ea.

Chemarea

Catalin Andrei — Fri, 22 Jan 2010 17:06:41 +0000

Nu e prima data cand scriu despre nationala noastra, selectionerul lor si jucatorul altora.

Mutu are o Chemare. Se numeste fotbalul. Din pacate pentru el, golurile din Italia vin si cu goluri foarte mari in atitudinea din afara terenului. Artistii au o vorba: nu cauta sa cunosti omul din spatele operei. Dar adevarul lor s-a oprit in titlul primelor pagini din ziare. Care-si fac, foarte simplu, treaba.

Intr-un sezon extraordinar, cu 7 goluri in 5 meciuri si cu doua variante pentru viitorul apropiat: un transfer in Anglia la City si 3.5 milioane de euro salariu anual la Fiorentina, dupa o renegociere fortata de impresari, Mutu mai are nevoie de o Chemare. La nationala.

Pentru ca e un lucru pe care Mutu nu-l poate risca: Razvan sa califice nationala fara cel mai in forma atacant al Europei in 2010. Dar, in principiu, pentru asta a fost Chemat Razvan ca selectioner.

Dinamo, pokemonii si Liga Campionilor

Gabriel Pasca — Fri, 22 Jan 2010 10:07:32 +0000

Citeam ieri ca o englezoaica a intrat in Cartea Recordurilor cu cea mai mare colectie de pokemoni din lume. Lisa Courtney, la cei 21 de ani ai sai, a strans 12.113 de pokemoni diferiti. Mai citeam si ca Aldo Serena a facut de 4 ori drumul intre Inter si AC Milan, un record printre fotbalistii care au onoarea sa joace in derby-urile clasice.

Nu stiam ca exista si o sectiune de pokemoni in celebra carte, dar, daca tot am aflat, ma gandeam ca Guiness Book of Records ar trebui sa introduca si subsectiunea “pokemoni-bumerang” sau “pokemoni-navetisti”. Dinamo ar intra fara probleme, detasat, pe primul loc. Ritmul ametitor in care fotbalistii sunt vopsiti->transferati->esueaza->se intorc->sunt revopsiti m-a facut sa pierd numarul celor care au intrat in acest ciclu.

Daca Borcea isi pune in valoare talentul autoproclamat de “specialist in acte”, englezoaica o sa fie trimisa plangand acasa. 12.113 e o cifra usor de combatut cu armele specifice. Daca mai luam in calcul ca britanica de 21 de ani isi inghesuie pokemonii in cateva camere, iar pokemonii-bumerang au la dispozitie cate un apartament sau o casa pentru fiecare, ultimii ar fi mult mai indreptatiti sa intre in Cartea Recordului.

In fiecare sezon, Dinamo are ca obiectiv sa i se cante imnul pe care l-au ascultat deja Steaua, CFR si Urziceni. Si de fiecare data esueaza, mai mult sau mai putin rusinos. Pentru ca intersectia in care strada Ligii 1 se continua cu autostrada Champions League este blocat de nesfarsitul sir de pokemoni galagiosi care vin spre/pleaca din Stefan cel Mare. De-abia cand cineva o sa aiba curajul sa deturneze acest convoi sau macar sa instaleze un semafor in nenorocita de intersectie, drumul spre Liga o sa fie liber.