Daca vreun Zambon o va obliga vreodata sa isi schimbe numele, eroina de aseara va deveni Speranta Urziceni.

Ialomitenii au incaruntit patroni de pariuri, au ofticat patroni de cluburi, au reprofilat fani si au reinviat sperante. Si peste toate astea, au supus lumea fotbalului la exercitii de pronuntie: [ur-zie-chen-yi].

In dialect ialomitean, ‘handicap’ inseamna ‘calitate’. Lipsa banilor si a renumelui inseamna lipsa presiunii si a polemicii. Dan Petrescu a completat cocktailul psihologic, insuflandu-le jucatorilor ceva din dezinvoltura lui londoneza si ceva din tupeul lui de fotbalist implinit. Jucatorii lui nu cer tricourile adversarilor dupa meci, ci invers.

Dar ceva din meritul victoriei de aseara revine si presei. Vesnic dependenta de rating, aceasta a ignorat Unirea suficient cat sa o lase sa isi faca treaba. Redactorul revistei Ciao nu l-ar recunoaste pe Pablo Brandan nici daca l-ar vedea cocotat pe masa la Gaga.

Cat timp lucrurile raman asa, sunt sanse mari ca aceasta campanie de Champions League sa se termine cu un spumant si o strangere de mana in sufragerie la Basescu.

P.S. Acum cateva articole ziceam ca e pacat ca o echipa cu lipsurile Unirii sa ne reprezinte in Liga. Recunosc ca m-am primit si imi cer scuze.

Citeste mai mult pe fotbalism.blogspot.com